Peste ape plutesc șoapte fel de fel,
Din adânc sau din tării venite.
Urechea nu le percepe de fel,
Doar sufletul copil avid le presimte.

Sfios e gestul aici ca-n altare,
Nepotrivită e vorba cea tare.
Limbajul aici e ca-ntr-o grădină,
Și totul e joc de umbră și lumină.

Probabil că duhul plutește peste ape,
Și celor tulburenți poate să le scape,
Doar în liniște și în rugăciune,
Misterele vieții ni le poate spune.
E o lume a tăcerilor grăitoare,
În care durerile își găsesc alinare.

Și poate că aici, când cerul s-a smerit,
În apa liniștii Dumnezeu S-a oglindit,
Iar peste lume Duhul Sfânt tainic a venit-De aici vestea botezului Domnului în Lume s-a răspândit.