În timp ce Călărețul se lupta cu taurul roșu de pe Marte în arenă,
Regina lady unicorn fosta sirenă ajunsă pe Marte antrena
Forțe benefice să câștige cel ce inima îi însenina,
Iar vrăjitorul sculpta-n piatră forme din a lui beznă...

Sărutul lor nu mai avea să fie lavă pietrificată,
Ci nașterea unui nou curent în poezia reinventată,
Acolo unde liniștea îi aștepta după atât de multa luptă,
El ce varsă rime pe lună, ea regină pe Marte ce-un cal sculpta...

Născută de luna plină în Vărsător, lua direct ea taurul la omor,
Dacă nu i-ar fi spus călărețului fix ce să facă să zboare-n decor,
Dar cum el nu făcu nimic, eroina se hotărî ca ultimul unicorn, în zbor,
Să împungă taurul roșu direct pe arenă, în văzul tuturor...


Ei au vrut-o moartă, când de pe lună direct coborâtă, sub un nor
De zăpadă, trăia un coșmar, mergând prin viscol, doar doar ia la omor
Pe-acel ce din mașină o privea, necruțător, pe cel ce amenințător
Îi fura ideile și le folosea să distrugă lumea, s-aducă haos la semafor...

"Nu știu unde mă va duce această luptă, c-un taur roșu, minotaur, whatever,
Prea mult am dormit ca o Ariadnă, iar Tezeu să vină? Never...
Doar berbeci de pe Barsoom, care-i făceau curte prin fum, și-și doreau transfer
De fluide și-atât, și-o rapidă cucerire, dar eu visam la ceva cu mai mult mister...."