timpul înzestrat cu detalii
vede altfel învălmășeala
de gen, specie
și număr ce își caută locul

viața animă
împuternicește inima cu ore
curg în așteptare
iubește și piatra și pasărea
umbra ce aspiră la pământul întărit
fără izvoare

orice linie poartă în ea o realitate concentrată asupra diversității
sfârșește abolind o graniță

și pleacă
ca oamenii
ca tine

sunt cuvinte pe care
nu le pot rosti cu ușurință
lucruri bine proporționate în acustica vorbirii mele care îți seamănă
cum numărul acela ce supune artele

spun Da
spun Tu
spun Dumnezeu în multe feluri

o întreagă panoplie de colonete, arce absențe denunțate
nemilos

spun în cele din urmă, Omul!
așa cum se întâmplă el