Ce nebunie pierdută

Mi-a rămas doar un pitic pe creier,
stabil emoțional.

Uriașul pitic instabil
s-a destabilizat și a căzut pe stradă,
așa cum era... decăzut din fire,
când fugeam de tine bezmetic,
să te ador la distanță.

Dada.

Și acum îmi șoptește.
Îmi șoptește așa:
Șșșș... iubește, suflet drag.

Cod clasificat in dosar cu șina 1944_18092026