vinerea se întâmplă
tot soiul de năstrușnicii
în pauza de masă
alerg spre autobuz, urc
mă opresc la geamul meu de vineri
deschid cartea la poemul preferat
apoi privesc cu coada ochiului
profilul călătorului din stânga
ce coincidență, are aceeași carte
deschisă la aceeași pagină
zâmbesc și mă îndrept spre ieșire
alerg spre parc, îmi las stolul de fluturi să zboare
un copac doi copaci și așa mai departe
patruzeci și.... cinci, aud completarea din fața mea
mâinile din autobuz se împletesc în părul meu
te recunosc, îmi șoptește, și eu, îi șoptesc
apoi fugim în direcții opuse
ai grijă de fluturii mei, îmi strigă
și tu de ai meeei, îi strig râzând
în fine, ajung înapoi la birou
în capătul celălalt, la o masă
o mână așază o carte familiară în dreapta tastaturii
pe mochetă dansează umbre de fluturi
vinerea se întâmplă
tot soiul de năstrușnicii
în mintea mea