nu e despre cumințenia din noi
și zâmbetul acela
care acceptă jumătate din ce este
e despre pierdere controlată
când tot ce e în afara noastră
dispare
iar ce purtăm în noi
devine ritual
despre cum mă supui
printr-un mecanism mental
discret, strămutând lumea
din care mă rup, în cea
în care, tot ce arde în mine
devine creația ta
și inima începe să bată altfel
lângă tine căldura nu e fond
e abundență

și nu te mai aud!