Drept recunoștință,
Sălbăticiuni miraculos
Vindecate
Prinseră a-i mulțumi,
Fiecare în felul său:
Unele cu foșnet abia auzit,
Altele cutremurând
Cerul lipsit sărbătorește
De nori,
Câteva aducându-se pe sine
Ofrandă...
Și nimănui nu-i veni
A crede
Că străzile deveniră
Savane întinse
Până la Ocean
Și dincolo de el,
Până la Lună
(străluciri de neon,
întrerupte din vreme în vreme
de câte un răsărit
de Soare).
Și ceva mai departe,
Din păduri
Au ieșit turme de elefanți,
Cumva cu sfială,
Cumva cu nerăbdare
Să vadă Oceanul,
Să se acopere de sare,
Un fel de cuminecătură.
Și vuietul de mașini
S-a stins sub un alt vuiet,
Mai puternic și grav,
O Cascadă din care
Începea un Râu
Și în care se sfârșeau
Izvoare...
Un stol de berze,
Un altul de flamingi
Și în cele din urmă
De vulturi hoitari
Au zburat
Spre restul lumii
Scuturând din aripi
Africa.
Într-un fel mirabil,
Într-un fel sărbătoresc
Și darnic.