Vacarmul străzii l-ai lăsat
La poartă când ai intrat
În cimitir e liniște și pace
Și vântul printre cruci tace.

Oamenii vorbesc în șoaptă
Pe aleea ce este dreaptă
Merg spre cel drag adormit
Cu flori, colivă și mirt.

În mână am lumânări
Și-n suflet atâtea stări
Le aprind la cei dragi
Sub umbra bătrânilor fagi.

Și ceara se scurge încet
În suflet le port un regret
Că timpul fuge grăbit
Și-un dor ce n-a fost oprit.

Rog pe Dumnezeu să-i ierte
De chinuri să-i dezmierde
Sufletele pace să-și găsească
Și-n Rai să le primească.