Mi-e dor de vremea când eram copil,
Când orice lucru părea foarte simplu,
Când nu aveam un suflet obosit,
Și fiecare joc era iubit.

Mi-e dor de glasul mamei de la geam,
De serile când fără grijă stăteam,
De mâna tatei prinsă în a mea,
Și de poveștile din vremea grea.

Nu știam cât costă timpul să-l păstrezi,
Nici cât de greu e uneori să crezi,
Credeam că toți vor fi mereu aici,
Și că necazurile sunt prea mici.

Acum privesc în urmă cu iubire,
Și port copilul meu în amintire,
Căci anii trec, dar n-am să uit nicicând,
Că am fost fericit fără să știu când.