Lumânarea se aprinde nu doar cu inima, ci și cu pieptul, creând iluzia unei scântei neatinse, care încearcă să lumineze într-un suflet închis, în care pătrunde întunericul adormit. Acesta încearcă să-și rostească ultimele cuvinte înainte de a cădea pradă propriului întuneric. Dar lumânarea se aprinde, iar visul se deschide,

Ca o mantie care se lasă peste întuneric și încearcă să pătrundă în sufletele oamenilor necăjiți.