Iisus știa că va veni un cutremur
În care toate casele prost construite,
La fel cum sunt astăzi casele vechi,
Se vor nărui și ce va rămâne
Va fi ignorat și desuet.

El știa și că în interiorul lor,
Unde mulți aleg să stea împreună,
Focul pe care îl vor aprinde
Îi va preface în scrum
Ori un altceva care
Va fi să rămână.

Construirea lumii, pentru El, începea
Din interiorul materiei eliberate
De trecutul înrădăcinat unde,
Altcândva, alte rădăcini
Căutau prin noapte.

La fel cum, pe linia de asamblare
Automobilul este construit de mașini
Programate să îmbine linii și curbe,
Înșurubate spre a deveni brand
Pentru un cumpărător care
Rămâne un consumator
Cât timp e în trend.

Consumatorul de case prefabricate
Pe care cutremurul nu le poate
Distruge și nici focul arde.

Ca arhitect, Iisus întâi prospecta
Pământul din care construia
Și pe Sine se întruchipa.

Și, ca inginer, spațiul ce și-L imagina
Din propria carne, îl ignifuga
Ca Iadul să nu îi dea foc
Golului unde creștea.

Deși, cutremurul și focul ce vor veni,
Știa Iisus, pe toți ne vor curăța.

Dar nu de trecut, ci de ceea ce va fi
Atunci când toate vor fi trecut
Călătorind după steaua Sa.