Când eram o copilă
Mergeam cu bunicul
În pădure și culegeam
După sezon, ce găseam.

Ciupercile bune de mâncat
Erau cele mai căutate
Fragi, mure, porumbele
Umpleam coșurile cu ele.

În pădure era o colibă
Făcută de nu știu cine
Era vremelnic ocupată
Și avea ușa crăpată.

De ne prindea ploaia
În coliba primitoare
Ne adăposteam în ea
Până ploaia trecea.

Tot acolo poposeam
Stăteam și mâncam
Când eram flămânziți
Apoi plecam mulțumiți.

Coliba ne primea cu drag
Ne odihneam în ea
Ne lăudam cu cât am strâns
Și plecam iar după prânz.

Coliba era de toți folosită
Chiar dacă era mai obosită
Geamul avea ochiuri de plasă
Vântul era ca la el acasă.