Mii și mii de cuvinte
Îmi apar într-una în minte.
Deși multe-s amestecate,
Nu au cum să fie uitate.

Cu stiloul încep să scriu,
Înveselind pagini ce așteaptă
Să le spun tot ce simt și tot ce știu
Și ce calea îmi arată.

Parcă zbor de acum înainte,
Îndepărtându-mă de lume,
Fără griji și fără ținte,
Lăsându-mi gândul să mă îndrume.

Aud iar mii de cuvinte,
Ce se îngrămădesc de îndată,
În suflet reușesc să-mi lase o pată,
Ca de ele să-mi aduc aminte.

Însă zborul nu s-a sfârșit,
Încă țin stiloul în mână.
Norii negri i-am depășit
Și-am găsit iar vremea cea bună.