Prin plânsul din clepsidră-ti chemi in lacrimi marea,
Sosesc vikingi in ruga ta, cu pletele sărate,
Cu zorile se-ncheaga-n ochii tăi plecarea
Si aripi de corăbii pe tâmplele-nghetate.


Si pleci, cu fiecare ceas, spre tărmurile-n care
Diminetile albastre se nasc dintr-un fiord
Si fiecare val te-abate din cărare
Spre antipodu-n care se scurge Polul Nord.