străzile orașului sunt ticsite,
umbre veștejite, altele mai vii,
se îmbulzesc pe trotuare
contopindu-se cu smoala topită, de asfalt,
curgându-se, parcă, fierbinte spre iad

soarele soarbe setos
norii mănați, cerul livid,
sete, sudoare, năduf
sarea se așterne
în zare.

Vaporii proaspeți de sânge
asudați din marile crematorii,
din marile abatoare ale amiezii
se-ncheagă într-un nou văzduh
Amurgul se lasă încet, încet peste oraș.
O adiere plăpândă de vânt
străbate ca un fior
umbrele leșinate în solarele zării,
Printre pleoapele nopții, târziu,
picură lacrimi de răcoare argintii.