alearga pe strazi cu zambetul impietrit pe chip
umbra calatoare a unei fericiri demult ingropate
in fiecare ungher cautand neobosita fericirea
printre trecatorii indiferenti nebuna trece....

e singura mireasa care
isi poarta rochia alba in suflet
clipele ei sunt inca pline de iubire
si ce daca timpul a imbracat-o in zdrente si i-a schimonosit chipul
ea e vesnica mireasa a unei iubiri nefecundate
are rasul impietrit pe chip in asteptarea clipei cand va rosti cuvantul da
si pentru todeauna va fi femeia acelul barbat
pe care sufletul ei il pastreaza plin de iubire.



eu cred ca din sufletul ei se nasc duminicile.