Uneori cad frunzele
alteori strănută munții.
Zăpada e ceața desfăcuta
a gheților de iarnă.
Ne bântuie prin case
un foc de lacrimă stinsă.
Prin colții de fereastră
văd luna de pe glastră
pe când coboară frunzele.
Þi-e drag de steaua de pe cer
mi-e mândra lună
dragă
dintre păstori se-ndreaptă
spre-acela ce va fi.
Tu cânți despre tăcere
eu curg spre nu se știe...
Hai, vino să ne-ascundem
sub bradul de Crăciun.


(mi-e iarnă)
23 dec. 2001