Acum se-mpacă focul cu norii de furtună
Și dorul meu de Tine e-un gând neobosit,
Toți cei ce sunt departe cu greu se adună,
Tăcerea-mi umple gândul iar timpul e oprit.
Stau singur în tăcere, eternitate sorb,
Fără ca să clipesc încerc să mă ajut
Dar nu-Þi zăresc lumina cu ochii mei de orb
Nici nu aud ce-mi spune strigătul Tău mut.
Îmi cresc aripi de înger și le deschid ușor,
Aștept, doar o s-adie măcar un pic de vânt,
Degeaba tot aștept, nu am să pot să zbor
Că unde-s eu închis e ca și în mormânt.
Nu mai încerc să fug cu gândul în trecut,
Sfârșitul pentru mine e un nou început.