Te-am lăsat să m-aștepți
Pe-o ramură subțire...
Nu voi veni! Să ierți
Această rea pornire!

Mă va privi genunea
Cum zbor deasupra ei;
Spre nicăieri, aiurea
Mă duc și-ți mor, de vrei.

Cu vântul mă voi stinge,
Iar lacrima iubirii
O aripă-mi va frânge
De greul despărțirii.

Și glasul tău cel dulce
O altă cântătoare
Când îl aude, plânge,
Þi-aduce alinare.

Uita-vei, cu aceea,
De mica-ți aripată
Ce ți-a lăsat ideea
Că n-a iubit vreodată.