Timpul lua locul tau iar eu iubirea ,
gandurile caramizii se gudurau hazlii
si soclul destramat de perle cazu fad
peste amintirile ingropate in iele ,
dintr-un cotlon hoinar se ridica un zar
si se rostogoli noroc peste tine
cand tu dansand pierdeai din haine
pe podiumul presarat cu umbre...
acum ce-a mai ramas din ruga zilei
lasate tandru peste noapte
cu tremurul din soapte
in care ne-am nascut zei ?