Noaptea,

Fac echilibristică
pe cablurile de telefon.
Noaptea calc cu pași atenți,
cu un secol trecut
agățat de umărul meu stâng
și cu unul prezent
din interiorul căruia zâmbesc prostesc,
sprijinit de cumpăna umărului drept.

Noaptea fac o echilibristică periculoasă,
sărind de pe cablurile de telefon
pe cele de curent electric,
jos, buldozere transformate
de mult în fier vechi
lucrează harnice să demoleze case,
macarale înalță mutește în loc
prezentul,
eu, saltimbacul fără vină,
car pe umerii mei himere
botezate trecut și prezent,

dintr-un orizont pierdut în noapte,
pe care, din lipsă de inspirație
îl numesc viitor,
un robot îmi aruncă zâmbete cochete
și mă invită să înghițim împreună
o pastilă numită cafea...