ciudat cum îmi curge iubirea obrajilor
nu văd nici nu cred că există
se-așează cuminte la coada spre ieșire
sperând să mă-ntorc și s-o chem
într-o ultimă clipă

nu te mai vezi de-atâta sare îi spun

încetează să faci poezie
te uită că nu-s și mă uită
au trecut de mult zilele-n care
printre lacrimi și nori
deschideam o fereastră a soare

mă lasă doar una să șterg îi șoptesc

nici măcar una, -nțelege
că eu nu exist nici nu vreau
sau de-aș vrea departe îmi pare
clipa în-drăgostirii
pierdută vreodată în zare

am să-ndrăznesc
măcar una
doar azi