Durerea-i frange trupul,
Il sfasie-n bucati.
Lovita,se agata,de cruntul adevar:
Iubirea nu exista,e-o simpla amagire
Ce-ti fura amintirea,apoi,toata gandirea.

Prin ramasite-ncearca,privirea s-o ridice,
Atunci in disperare,ea tipa si intreaba:
De ce-i iubirea Doamne?
De ce e printre noi?
Caci asta amagire ce ei ii spun iubire,
Ma face sa gandesc,ca viata n-are rost.

Cu ultime' puteri,priveste-n jurul ei.
Metalul nu-l mai simte,
Caci ea,incet,se stinge.

Iubiti!Asta e bine
Dar nu instrainati,
Ce-i mai de pret:
VIATA.