|
agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
|
|
| |||||
| Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa Quotes Drehbuch Spezial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Es schneit Kontakt |
Kommentare der Mitglieder
Leser: 2345
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-15 | [Text in der Originalsprache: romana] |
Rădăcinile uscate ale asfințitului
mângâie aripi frânte de auroră la eclipsa privirii tale, când decojesc din ea un spin. Þi-am strâns privirea între bătăile fluturilor, ți-am mângâiat cuvintele cu focul meu nestins și nebun până când… vocea ta suavă mi-a rostit numele iar eu ți-am zidit chipul între nostalgiile mele primăvăratice. Þi-am ancorat emoțiile în geamătul surd al amintirilor până când… mi-a plâns fantasma nemuririi Þi-am sorbit răsuflarea nascută din alintări iluzorii până când… sufletul mi-a secat izvorul din tine. Născut din cenușă pentru a nu mă mai renaște, mă înclin în otrava rară și pulsândă unde îmi ancorez ultima speranță părăsita. Nu îmi va lipsi acea aripă care erai tu pentru că nu mai știu ce este zborul. Te modelez cu privirea și nu îți recunosc chipul. Tăcere, în miraju-ți oniric de imnuri selenare, grăiește acealși cântec cu vioara tristă a nopții.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik