Dimineata , de mana cu vantul
am cules o floare ,
petala se facu vioara ,
serenada umpluta cu fiori
si-mi sopti despre timp
cum ne fura amintirile
despre inima cum ne tresare
si despre lacrima ce nu doare
ravasind primaveri
si , oprind muntii in loc
imi spuse despre pasari ,
zane celeste cu soapte
si despre nori , suavi , in culori ,
cei ce plimba apele...
imi mai spuse despre ingeri
cei ce se nasc tremurand
din iubirea noastra
si ne fura poticnirile , amagirile
si-mi povesti despre temple inalte ,
rasarite pe crestele sufletului
la mangaierea diminetii cu
ruga noastra nesfarsita...
si , in final se facu seara
si ma trezesc adormit
in gradina iezerului de departe ,
de dincolo de moarte...!