dau cu poemul acesta de toata interfata monitorului
pana vede stele verzi pe tastatura
si las, impasibil, sa-i curga tot versul din nas si din gura
sa-si scoata gargaunii-litere din cap

ametit, poemul imi spune plangand
nu mai dati, domn Groza, ca nu sunt vinovat
n-am facut absolut nimic
altul e de vina si m-a gasit tap ispasitor...

apoi privindu-ma atent, izbucneste
mi se pare ca sunteti chiar dumneavoastra vinovatul
( vedeti ce politicos se exprima poemul?)
cu mutra asta anodina de intelectual naiv
dumneavoastra meritati sa fiti dat de toti peretii
pana va scoateti
aerele de poet din cap
si zbang!
ma trezesc cu o steluta in cap
ramasa agatata pe tasta Esc.

atat de tare m-a lovit acest poem
incat mi s-a facut, de spaima, un cucui
de cate ori ma gandesc la critici si comentarii rautacioase
vad anticipat stele verzi
rosii, castraveti, pastarnac
si alte legume trebuincioase in camara omului

iar poemul meu ramane flamand
din lipsa de metafore si epitete
si tot asteapta, (dupa ce i-a prins gustul)
sa-l mai torturez o data
sa se sature si el de bataie...

dar cum eu sunt un pacifist
il las in pace si il postez pe site
ca poate vreunui cititor i se va face mila de el
si-l va hrani asa cum se cuvine.

si m-apuc, fara remuscari,
sa dezleg cuvinte incrucisate
daca tot mi-am pierdut timpul probabil
cu pacatosul acesta de text
fara cap si fara coada