Să nu înjunghii cu neîncrederea
cuvintele mele,
pentru că are să țâșnească sângele,
care o să ne doară pe amândoi deopotrivă.
Apropie-te de ele ca-n somn,
descântă-le,
dar mai ales lipește-ți
sufletul de ele.

Atunci izvoarele lor vor curge
prin tine
Vei simți cum înverzesc grădinile
copilăriei.
O adiere va împrăștia toți norii anilor,
dezvelindu-ți un soare de începuturi
Și zâmbetul tău îi va fermeca pe oameni
ca un cântec.