nu-mi voi trezi din palme
pământul negru, aspru,
ești singura câmpie ce mi l-a dăruit
dormind cum știe pruncul lumină să primească
în somnul cel mai rodnic
în somnul ocrotit



sunt sigur că din umeri cuvinte or să-mi crească
și voi păstra pe frunte săruturi ca un prund
al trecerii prin noapte spre haina grea regească
pe care ți-o crestase condeiul meu în…
Bacovia.