Te privesc...si-n ochii tai se-agita marea...
Fac primii pasi, singur, dar stiu:
de voi cadea, din negrul durerii,
o mana alba va iesi,
sa ma ridice.
Ma voi ascunde si voi nega,
si sa ma ridic, singur,
inutil, voi incerca...
Iar mana alba, neclintita,
va vrea din nou sa ma ridice...
Voi privii in sus, spre mana ta alba,
apoi mai sus, spre ochii tai
si voi vedea marea agitandu-se...
Voi intelege mii de neintelesuri...
imi voi recunoaste limita...
voi accepta ca mana ta alba sa ma ridice...
negrul se va spulbera....
Te voi privi...si-ochii tai va surade marea!