Gelozia

Ce îndoieli ți-aduc acum privirile?
Căci de zâmbeam,
Zâmbeam când te priveam,
Nu fiindcă-n mintea mea
Se zămisli-ntr-o seară
Un plan ce afectiv te neglija.

Gelos din fire,
Viciu ce prin vene curge,
Distrus-a mare parte
Din dor și din tandrețe,
De fel n-ai vrut să crezi
Că sângele ce curge loial e trupului.

Crezut-ai fără amănunt
Sau resemnare
Că-n suflet am păstrat
Nu chipul tău frumos,
Ci armonia-mbătătoare
Ce înșela cu farmec ochiul tău.

Þi-am amintit că nu e drept
Să crezi ce nu există,
Că dorul între noi se frânge ne-ncetat,
Nu pentru că sunt fără el și tristă,
Ci fără dragostea…
Ce numai tu mi-ai arătat.

De am plecat, nu-i vina mea această cale.