Uța...
Uța...
Se legăna...
E-adevărat,
ritmul de 5/4-a era cam șchiop,
dar,
ca un om simplu ce era, îl reinventase în 2 plus 3.
Un timp, chiar a ținut măsura :
uța sus,
uța jos, "swing", nu alta,
iar când terna, avea grija ultimului pas : să-l prindă sus.
De-acolo putea să vadă prin oglinda prăfuită alb,
turla bisericii în care ar fi dansat precum un clopot.
Pentru că nimeni nu-l învățase însă să valseze,
deși avea reale veleități de dansator,
se mulțumea cu iluzia.
Cineva îi spusese :
"Take five"
...și-a luat !
Acum era ultimul lui dans...