îți spun iubite mâine nu voi avea nici trup
nici apă nu voi bea din fântâni
acolo unde înnoptez e doar un joc de oameni
îmbrăcați în pagini iernate

înțelegi nu pot lua cu mine râsul de copil
se vor mira teii pe care i-am mângâiat
astă vară
ți-l las acasă pentru altă zi

nu te-ncrunta vei fi cumva sprijinit de mine
ca de o biserică albă
și nu mă aștepta sunt pe jumătate
legănată-n decembrie
ca și cum m-aș fi născut prea târziu