|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 2418
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-18 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Sunt o stafie ce stârnește teamă
și alungată-ntr-o mansardă goală, se rupe si mai cheamă. Nu aude nimic si nimeni stingerea-i domoală sub apăsarea formei de aramă. Mi-e sufletul vegheat de mari blesteme ce nemurirea-mi dau pentru-a culege durerile eterne. Bătrânețea, mă face doar ce-i moartea-a-nțelege, când peste umeri hâdă se așterne. Și fiecare noapte mă aprinde cu zvârcoliri pe patul de regrete sub grelele cuvinte. Doar Destinul nu poartă vina înghețatei pete și-mi dau sentința limpede în minte. Prezentul pare o izbândă rece, dar laurii sunt spini și fără sânge tot trupul o să-mi sece. Nu am șansa de-a învăța din nou ce-nseamnă-a-plânge căci pentru mine timpul nu mai trece. Nici zilele în toamnă nu-s senine, purtând ecoul tainic spre morminte ce se închid în mine. Stau de veghe, pândind în colțuri umede, cuminte, resortul liniștii ce nu mai vine. Mi-e dor de începuturi fără pată și de fiori ce-n carne scriu povața că moartea va să cadă. Dar acuma, degeaba cer să o privesc în față, căci lașă își ascunde umbra lată. Aduc adânc, tot mai livid, dorințe de-odihnă, însă nimeni nu-mi îndrumă molatica credință. Nu rămâne, când răgușesc în răzvrătiri, în urmă, nimic, căci nu sunt nici măcar ființă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité