să bem iubito în cinstea nopților
de mâine, chiar dacă în zori nu vom mai fi
la fel de aproape,
să bem, să bem veninul șarpelui
care ne curge în vene
din cupa plină a trupurilor noastre,
duminecând în ea anafora păgână
a cornului de Lună,

să bem, să limpezim acum această moarte
mai clar,
știu că tu poți fi la fel de sublimă
când arzi
pe rugul nopții
ca o eretică
vinovată de farmecele tale