cel luptător cu morile de vânt,
hălăduind pământul, vraf cu vraf,
ca printr-un car cu fân,
să afle ac
pentru cojocul său,
vestitul Don Hidalgo,
un om bun,
ce-avea drept înțeleaptă
judecată mințile unui măgar
de scutier nebun,
cel visător armat până și-n dinți
să-ndrepte tot păcatul lumii
moștenit de la părinți,
cel ce-a-nfruntat cu sârg
poznașe umilințe
numai să intre-n voia
celei mai neînduplecate duduițe,
același cavaler neostoit
de-a cărui veste
nicăieri nu s-a auzit
mai mult,
hălăduiește aievea pe pământ
și-acum;
vestitul Don Cojote
de Ori Unde,
un om bun.