Să poți iubi cu-nverșunare
Scumpa care te adoară.
Să poți schimba fluide sfinte
Picurate adânc în tine.
Să poți muri pentru iubirea
Ce ți-e parte din ființă.
Să trăiești ca și cum soarta
Încă nu îți este scrisă.
Să te dăruiești cu totul
Chiar de nu primești nimica
Și să știi că mâine poate
Vei trăi nefericirea....
Nu te înclina la alții
Chiar de tu ești singur care
Mergi în contra lumii ăste,
Dar mai ia totuși aminte
Că nu tu ai creat nimica...
Gândește ce dorești a face
Și-ai să vezi cum făr’o noimă
Lumea parcă conlucrează.
Începe! și nu aștepta ca alții
Să îți iasă chiar în față.
Toți se plâng dar taci și rabdă!
..............................................
Să iubești este chiar simplu
ÃŽn complexitatea ei.
Odat’ ce-ai deprins tu sensul
Vieții fără sentimente.