Imagine umedă în lumea vastă,
Iluzie într-o lume de neant albastră,
Un cer albastru de cărămidă sinelie-
Un simplu templu al unei lumi de jucărie.

Un vis de pluș și pluș de fum,
Mergând încet pe-același drum-
În templul meu de jucărie albastră,
Creat-am astfel o iluzie măiastră.

Și în acest neant de pluș albastru,
Am început să-mi construiesc un astru.
Un astru cu lumină albăstruie-
Unul senin ca inspirația să-mi suie.

Și-ncet mergând pe drumul creator,
ÃŽmi construiesc albastrul meu decor.
ÃŽn templul meu albastru de azur,
Speranțele albastre mi se-nvârt în jur.

În templul meu de jucărie albastră,
Stăteam privind albastrul meu decor-
Și poate poposeam, dar lumea noastră,
M-a smuls visării... tâmplele mă dor.

Și-ndurerată în lumea mea concretă,
Mă-ntreb de ce nu constuim adeseori
Un templu colorat cu albastră cretă-
În care să ne pierdem uneori...