Þi-am citit ultimele scrisori sau poeme
cum le numești tu,
eșuezi mai mereu în banalități.
Stam pe o canapea moleșit lângă foc, pot spune sigur
nici o poftă de viață ai problemele tale, poate
te preocupă săpunirea lucrurilor ieftine.
E la modă scârbit o să zici.
Stam îngândurat și aproape uitasem de glumele
pe care mi le spuneai aproape șoptit:
“prietene, sinuciderea mea
a trecut deja pragul celor doi ani,
umblă singură cu cuțitul în dinți,
în lama lui ni se vede acum fugitiv chipul”.
Le-am citit cu atenție de mai multe ori
asurzit de huruitul camioanelor înalte din drum.
Am primit cu bucurie amicală
însărcinarea nenorocirilor tale.