Pe urmă… timpul trece

Ochi verzi de templu sacru
Eu am văzut în noapte,
Mi se păreau un monstru
Ce strigă după fapte.

Dar îmblânzirea dulce
Nu m-a făcut să tremur,
Căci pașii pot să calce
Verdeață, pietre, murmur.

Când m-am pierdut pe mine
Prin lagărul durerii,
Ei m-au salvat, și bine
Mi-au vrut în clipa serii.

Pe urmă… timpul trece,
Eu am uitat povestea,
Privirea-mi este rece
Ca sufletul – tristețea.