stau trist, gandind...
in noapte,
cu sufletul
scrasnind,
in soapte,
si-mi spun durerea
printre nuferii planganzi...
Oare de ce?
lumina nu omoara UMBRELE
si viata nu omoara MOARTEA
si dragostea
nu stie sa ucida
ce-i rau in lume
sau
multimea vida...
De ce?
strunindu-mi mintea
sa ma inteleaga
raman plapand
si din genune,
imi duc durerea
plin de ura
cand Universul
face spume
la usa
lumii noastre crude
stam paparazii...,
paparude...,
ce mai gandind,
ce mai spunand...