câteodată umbrele plâng
se retrag într-un cazinou de gânduri
și-și încearcă norocul la loteria sufletelor
stau izolate în lumea asta
zbuciumată și plină de invidie
alteori se retrag într-o gaură neagră
și-nvață cum să trăiească

viața trage de ele
ca de-o bucată de cauciuc
care se-ncăpățânează să se rupă
pe o parte stă lumea
pe o parte stă omul

dincolo de această lume de umbră
se odihnește ființa umană…

obosite de lumea care creează monumente false
din oasele și cenușa pasiunii
mor tinere născute bătrâne
dincolo de speranțe
unde nu e ființa umană
unde e doar omenie