Orașul este trist în astă seară,
Luminile false iar oamenii de ceară,
Clădirile înguste par pietre de mormânt
Și vastul orizont este atât de strâmt

O inimă de gheață în piept sălășuiște
Iar glasul răgușit grăiește o poveste:
"A fost odată..." când? ... nimeni nu știe când...
Sunt zile când doar moartea mai umblă pe pământ

Hai să-ngropăm speranța
Căci s-a cam descompus

Orașul trist trăiește
O clipă ce s-a dus