Trag o linie
și mă așez de cealaltă parte.
Tu ești departe.
Linia e o mare,
eu sunt un pește fără înotătoare.


Adâncul nu-mi e la-ndemână.
Haide - îmi spui tu - prinde-mă de mână.


Cu ochii îți petrec conturul rece
plecând. În urmă ai lăsat o mână
și,agățat de ea în chip stângaci,
mulajul tău de lut.
De ce nu taci?