Vânăm animale cu arcul cu pușca
și ținem în deget tot miracolul lor,
tot ce-a adunat evoluția întreagă,
printr-un capriciu, poate fi frânt ușor.

Dar și eu îs în cătare de pușcă,
între două focuri pe un front deschis,
cel din mine sau cel dinafară
glonțul va trimite ce mi-e scris.

Aceasta-i întrebarea ce mă roade,
sunt înconjurat dar nu deschid,
doar visul îmi mi-e trapa secretă,
pe unde departe de min` mă trimit.

Adio, deci, rămâneți cu bine,
nu mai am gloanțe, nu mai am scut,
nărui-mi-se-va trupul, dar scrisu-mi rămâne,
ca boala dulce ce m-a durut.