Nu știm noi sa prețuim,
Pe toți cei care exista.
Daca stăms și ne gândim,
Viața nu-i așa de trista.


Daca am ști ca ei dispar,
Ne-am purta frumos, corect.
Avem traiul așa amar,
Uităm tot ce este respect.


Le spunem vorbe de ocara,
În gând si chiar mai tare.
Nu prea avem noi o scara,
Ne urcăm si ne dăm mare.


Sunt batrâni și au doar fixuri,
Trăiesc cu gândul in trecut.
În gândire nu sunt maturi,
Daca îi vezi devi un mut.


Poți sa fi și mut și orb,
Sunt ai noștri, îi prețuim.
Nu fi-n viața așa corb,
Noi pe aceștia îi iubim.