mă întrebi ca și când
ai aștepta răspunsul de pe buzele mele,
din palma arsă de mângâieri,
așa mă întrebi, tu, tânără și sfioasă
atârnând pe chip
surâsul celor încă netrecute de pragul negru
peste care pașii dănțuiesc
cea din urmă clătinare...

nu voi spune nimicuri
aducând a răspuns clar.
pe lângă Lună mâna dreaptă desenează
fisuri în Caleea mereu Lactee,
buze încruntate privindu-și
sfârșitul în sărutări ordinare...

altfel încearcă să mă întorci acasă,
mai omenește, mai simplu,
altfel...,
viață cu dinți albi de femeie!!!