Sa stii! Ce drag
imi e
si am placere mare
sa ma plimb
pe plaja seara in amurg.
Sa simt nisipul
fin ce inca mai arde
sub picioare
cum freamata in forma
pasilor pierduti
in nemarginire...
Si gustul aerului sarat
al marii la reflux.
Si luna! Blanda luna
luminand
valul mic
in sonata...
Urmele pasilor mei
in nisipul descult
si urmele pasilor tai
in tandemul revarsarii
divine.
Parca aud gongul
inimii tale
ce bate cu putere
la poarta visului meu
in fiecare seara
cu luna
plina...
-Si urmele pasilor
se impreuna
aiurea in odiseea
valului jucaus si-n focul
feeric al lacrimilor
tale.
Pacat! Ca visul tau
si visul meu
si urmele pasilor
nostrii au pierit.
Un val micut
hain debusolat,
misel si rece
a luat si pasii mei,
Si-ai tai.
Si-a dus cu el
si pasii si iubirea
si visul
infierbantat in pasii
de nisip sarat.
Tarziu intr-o seara...