...apoi totul s-a oprit
eu undeva în mijloc
căutam a nu mă lăsa răpit de recele de piatră

aceea era vremea în care binele se năștea din colturi

undeva în spatele meu
între cei doi omoplați
o rădăcină de tei și-un ram de cireș mă legau fără vlagă
în pământul sub care dă colțul ierbii
- eu desfrunzeam

ochii ar fi putut râde
dar în noaptea aceea vremea nerâsului era sărbătoare
și-avea să țină mai mult decât o noapte

undeva în fața mea
genunchii încolțeau rădăcini de nuc
și mâinile ramuri stejar și piatră
acolo de unde și floarea de cireș piere
- eu mă-nrădăcinam

și nopțile au stat în loc și...rece.