Și tot eu sunt...
o floare rătăcită, rămasă-n vântul iernii
ce îndură pasiunea unei iubiri pierdute,
o floare care caută printre amintirile
unei vieți nemuritoare
un zâmbet de durere.
si tot eu sunt...
o rază de speranță
ce se ivește de după norii plumburii
și mângâie delicat un apus de soare
și un trup părăsit de suflet
dar totuși sunt o rază care caută alinare
în brațele unui destin trecut
care trăiește din dorința de a reclădi imperiul
acestei lumi
și care caută fără încetare un zâmbet de durere.