te chem în fiecare dimineață să-mi spui că mă iubești:

prima dimineață.

erai o furnică. în spate îți duceai mama moartă. erai toată transpirată. după ce ai îngropat-o sub mușuroi te-am chemat să-mi spui că mă iubești. erai o furnică, în spate îmi duceai dragostea moartă. te-ai îngropat odată cu ea, sub mușuroi.

a doua dimineață.

erai un fluture. te plimbai printre raze de soare. aripile tale erau prea grele, erau de miere. te privesc cum te învârți în cerc și te izbești de toți. fiecare atingere te omoară câte puțin. te chem. să-mi spui “ te iubesc “. a fost ultima suflare.

a treia dimineață.

erai o pisică. te plimbai printre picioarele mele și-ți plăcea să dormi în subsolul blocului. mâncai numai lapte și bucăți mici de carne. seara mă zgârâiai pe picior să-mi arați, parcă, că trăiesc. te chem. sa-mi spui “ te iubesc “ dar nu mi-am dat seama că mă înșeli.



ultima dimineață.

mă uitam în oglindă.eram transpirat. mă uitam fix în ochii tăi de sticlă. deveneam narcotic. încercam să mă stăpânesc. încercam să-mi cos mâna de trup, piciorul și capul de trup, pe restul le pierdusem. dimineața era prea călduroasă. încercam să mă cunosc.

tu erai reflecția mea, tu erai în mintea mea.

te chem să-mi spui “ te iubesc “. te priveam cum îmi coși inima de trup, cum încerci să vindeci cicatricile, cum sperai să nu mori.